Reprezentanţii Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră ne-au spus că principalele modalităţi la care recurg traficanţii de tutun sunt următoarele:

- Traversarea fâşiei verzi de demarcaţie prin locurile în care aceasta se află într-o stare precară de întreţinere sau prezintă condiţii de relief greu accesibile mijloacelor auto din dotarea poliţiei de frontieră.

- Tranzitarea repetată a frontierei în decursul aceleiaşi zile şi revenirea pe teritoriul românesc în posesia unor cantităţi de ţigarete în limita admisă de lege.

- Disimularea ţigărilor în autoturisme vechi, modificate sau cu incinte ascunse, pentru limitarea pierderilor în cazul confiscării.

- Folosirea serviciilor unor firme de transport internaţional de marfă (pentru introducerea şi transportul ţigărilor de contrabandă pe teritoriul României).

- Distribuirea mărfii în cantităţi mici, la cât mai multe unităţi comerciale, îndeosebi în mediul rural, pentru îngreunarea depistării ţigaretelor de contrabandă de către reprezentanţii instituţiilor financiar-fiscale.

Metodele concrete folosite de traficanţi pentru trecerea peste frontieră a ţigărilor sunt, potrivit reprezentanţilor IGPF, următoarele:

- Metoda ,,capac", care constă în disimularea pachetelor de ţigarete printre alte categorii de mărfuri - îndeosebi cu baza de impozitare mică - tranzitate în mod legal prin punctele de trecere a frontierei.

- Metoda ,,cablului", utilizată în zona frontierei riverane, care presupune trecerea baxurilor cu ţigarete pe un cablu fixat pe cele două maluri ale cursului de apă.

- Metoda ,,curbei", în baza căreia se alege o zonă în care cursul de apă ce desparte România de ţara vecină face un cot şi se dă drumul unui bax închis ermetic, care, datorită curentului, ajunge pe malul opus.

- "Antifonarea" autoturismelor cu ţigarete, care constă în ascunderea pachetel