Foto: Cristian Crisbăşan Înainte de 1989 oamenii tăceau de frică. După 1989 oamenii tac pentru că li s-a demonstrat că, deşi fac un pas în faţă şi dau în vileag ilegalităţi, nu se întâmplă nimic. Şi asta i-a făcut pe mulţi, cu timpul, să devină indiferenţi. Celebra zicală a mafiei italiene: „cine e surd, orb şi tace trăieşte o mie de ani în pace” şi-a dovedit valabilitatea şi la noi.
Este foarte clar că problema corupţiei din vămi datează nu numai din 1990 încoace, ci chiar de mai înainte. Adică, aşa, peste noapte, cum a căzut regimul dictaturii comuniste în 1989, cum au dispărut sfinţii din vămi şi au fost înlocuiţi de mafioţi? Nu, corupţia din vămi este de tradiţie la noi. Corupţia este în general ceva tradiţional în România. Ce, înainte de 1989 nu se dădea şpagă? Diferenţa ar fi că pe atunci, banii negri din vămi alimentau un singur partid „unic”, azi alimentează de 20 de ani un întreg „stat în stat” format din partide, poliţişti, vameşi, oameni de afaceri şi politicieni.
Eu cred că România este împărţită, fundamental, în două categorii mari de oameni: românii care „fac” şi românii care „sunt făcuţi” de românii care „fac”. Adică fraierii care plătesc taxe, sunt corecţi, duc la poliţie valize cu bani sau obiecte uitate de alţii prin gări sau magazine, nu trec pe roşu, nu dau şpagă să nu li se ia carnetul de conducere, nu muncesc la negru, nu pun mâna pe ceea ce nu este al lor. Normal însă că primii conduc ţara asta, de sus şi până jos. Pentru că ei „fac” jocurile. Dacă cei corecţi nu se bagă, lasă teren de manevră celorlalţi, pe toate planurile.
Numai că „fraierii” au o mare putere de care nu sunt conştienţi sau nu vor să uzeze. Aceea de a ieşi în faţă să spună ce ştiu şi ce află. Pentru că vorbele umblă. Abia acum după declanşarea amplei acţiuni „cu vămile curate”, mass-media a început să fie bombardată cu mii de mesaje de la oameni care poves
