Demiterea lui Emil Boc nu va rezolva singură problema.
Umblă vorba că şeful statului caută să-l schimbe pe prim-ministrul Emil Boc. Să trecem peste aspectele constituţionale - un preşedinte-jucător n-o să se încurce el într-o bucată de hârtie. Dar dacă tot ţine morţiş, poate găseşte un motiv fără legătură cu disputele de tip bizantin ale politicii de la Bucureşti.
Aşa cum „Adevărul Europa" a dezvăluit săptămâna trecută, România a devenit un stat-problemă la Bruxelles (şi) din cauza incapacităţii ei de a atrage fonduri europene. În ultimii doi ani, România a împrumutat, cu dobândă, 20 de miliarde de euro, de la FMI şi Comisia Europeană. Dar nu a fost în stare să atragă mai mult de doi la sută din alte 20 de miliarde de euro, bani nerambursabili, din fondurile structurale şi de coeziune. Dacă nu punem mâna repede pe aceşti bani - şi şansele sunt infime... - îi vom pierde în favoarea altor state membre. În următorul ciclu bugetar european, 2013-2019, România va primi fonduri europene în funcţie de cât a fost capabilă să cheltuiască în perioada 2007-2013. Deci, foarte puţin.
Alţii însă vor primi în plus ceea ce noi nu am fost capabili să atragem. Asta înseamnă că distanţa care ne separă acum de media Uniunii Europene se va tot mări. Iar obiectivul strategic al aderării noastre, şi anume reducerea decalajului istoric faţă de Occident, va fi ratat pentru cel puţin încă o generaţie. O generaţie care, în loc să construiască pe banii nerambursabili ai Uniunii Europene, va trage din greu ca să plătească împrumutul.
Veţi spune că pentru asta Emil Boc chiar merită scos pe uşă afară. Da, numai că lucrurile sunt mai complicate. Demiterea lui Emil Boc nu va rezolva singură problema, din simplul motiv că nu el este singurul vinovat. Vinovat este şi preşedintele, care i-a girat cariera politică sau, cel puţin, s-a folosit de el. Iar dacă ne gândim la bani
