Băiatul are 6 ani şi deja ştie ce e suferinţa. De un an îşi petrece copilăria în spital! „Mami, eu de ce nu mai merg la grădiniţă?“ Sunt cuvinte care o îndurerează enorm pe Daniela Dobre, mama lui Răzvan.

Copilul nu plânge atunci când mama îi spune că nu are bani pentru o jucărie pe care şi-o doreşte sau pentru bomboanele preferate. Se întristează doar când trebuie să facă injecţii, perfuzii sau când i se spune că buba pe care o are nu-i dă voie să meargă la grădiniţă. Tragedia familiei Dobre a început în mai 2010. „Am crezut că are strabism şi am fost la un control oftalmologic. Medicul ne-a trimis să facem urgent un RMN. Aşa am descoperit că Răzvan are o tumoră craniană. Pe 13 mai 2010 a fost operat la Spitalul „Bagdasar Arseni" din Capitală. „Apoi au urmat nesfârşitele cure de chimioterapie, raze, apoi iarăşi chimioterapie", povesteşte tristă mama copilului. Citiţi şi: Vladimir Ciurea, neurochirug: „E o avalanşă de cancere craniene“

„Mă doare sufletul să-l văd cum suferă"

Din băiatul energic, căruia îi plăcea să deseneze, să coloreze şi să asculte poveşti, Răzvan s-a transformat într-un copil mult prea cuminte. Şi acum ne priveşte cu ochii mari şi nu scoate niciun cuvânt. „Cel mai mult îşi doreşte să meargă la grădiniţă, apoi la şcoală, ca surioara lui. Mă doare sufletul să-l văd cum suferă. Îmi e tare greu să-l conving să mergem la spital pentru tratament. Noroc că doamnele asistente de la Institutul Oncologic Fundeni sunt tare drăguţe. De exemplu, acum câteva zile când ne-am externat, ne-au dat o jucărie, un pui de dinozaur. Acum Răzvan ştie că ne întoarcem la spital pentru a duce jucăria înapoi", spune mama.

Daniela Dobre încearcă să fie tare, de dragul copilului. „RMN-ul a arătat că ar mai fi celule tumorale în corpul lui, însă sper să dispară. Facem chimioterapie până în luna mai. Sper din toată inima să se vindece şi boala să nu-mi i