Noua lege a educaţiei aduce o surpriză cadrelor universitare care sunt nevoite să se pensioneze la vârsta de 65 de ani şi interzice acestora ocuparea oricărei funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, după pensionare.
Noua lege mai prevede ca Senatul universitar în baza criteriilor de performanţă profesională şi a situaţiei financiare, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă.
În acest sens, profesorii pensionari pot să îşi continue activitatea fiind plătiţi cu ora. Cadrele didactice şi de cercetare care conduc doctorate se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani şi pot conduce doctoratele în desfăşurare la data pensionării până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Măsura pensionării la 65 de ani afecteză în principal universităţile mari din ţară, unde peste 2.000 de cadre didactice universitare sunt nevoite să se pensioneze, şi să accepte continuarea activităţii dar să fie plătiţi cu ora. În cazul mediului universitar târgumureşean, UMF-ul stă cel mai “bine” la capitolul profesori nevoiţi să se pensioneze, cu 13 cadre didactice, faţă de trei, respectiv două cazuri, în cazul Universităţii de Arte şi Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş.
Iniţiatorii legii invocă un proces de întinerire a sistemului educaţional superior, dar care lasă loc unor semne de întrebare, privind cei care vor conduce doctorate, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să se pensioneze, iar în condiţiile plăţii cu ora, existând dubii dacă aceştia vor dori să continue. Majoritatea din universitarii mureşeni care sunt nevoiţi să supună legii şi-au manifestat intenţia de a continua la catedră, chiar dacă plata la oră este una net inferioară . @N
