Călărind acum, fie şi prin procură, doi cai mari, dl Boc riscă foarte repede să nu prindă nici măcar o gloabă, să o ia per pedes spre Cluj.

Dl Boc stă de aproape şapte ani, de când dl Băsescu şi-a luat transferul la Cotroceni, în fruntea principalului partid de guvernământ, iar în ultimii aproape trei ani şi-a înmânat, sie însuşi!, de vreo cinci ori ştafeta funcţiei de prim-ministru. Şi, totuşi, numai dl Boc să nu fii! Partidul continuă să asculte în continuare de oricine, de la fostul lider la liderii grupărilor ce se conturează tot mai pregnant în interiorul acestuia, iar în ceea ce priveşte funcţia de premier, D-Sa pare mai degrabă un fel de pseudonim al preşedintelui, că doar acesta îi dictează vorbele, dă năvală la guvern să transmită directive, negociază cu FMI şi celelalte instituţii financiare internaţionale, başca nu uită să le reamintească miniştrilor şi liderilor formali ai partidului că datorită rolului său de locomotivă au ajuns acolo unde sunt, popular spus, „la ciolan", iar ei chiar sunt populari!

Ca şi cum toate acestea nu erau de ajuns, dl Boc s-a trezit în miez de iarnă cu probleme personale şi mai mari. Atât de mari, încât a uitat, ca să spun aşa, „scopul revoluţiei", a uitat şi de criză, şi de combaterea acesteia, ba chiar a uitat şi preţul pâinii, cum am văzut într-un interviu luat de o televiziune. E drept, o televiziune de-a mogulilor, dar pentru atâta lucru, un croitoraş atât de viteaz, cum este D-Sa, nu se făcea să uite taman de preţul pâinii! Ce chestie... Dl Boc, care acum este totul, riscă să devină, cu viteza sunetului, nimic. Primăria Clujului s-a dus de parcă nici n-ar fi fost, la Babeş-Bolyai are probleme cu „colegii săi, academicienii", la partid postul îi este vânat şi de dl Blaga, dar şi de dna Vuitton-Udrea, relansatoarea perpetuă a turismului românesc, iar colac peste pupăză, dl Băsescu, după cum spun gurile rele