Acum cinci ani, am dus un capac de toaletă (scuzaţi trivialitatea) în maternitatea Spitalului Judeţean de Urgenţă din Constanţa. După 30 de minute, în timp ce ne aflam încă în rezervă, capacul fusese furat. Asta este experienţa cea mai stranie pe care am avut-o la naşterea primului copil, legată de serviciile medicale. Încă mă întreb ce fel de om ar fura un capac de toaletă... Dacă stau şi mă gândesc mai bine, m-au făcut să mă mir şi geamurile sparte din cameră (o cameră, am fost asigurat, dintre cele mai bune), cearceafurile de pe care, deşi spălate, zecile de pete nu mai puteau fi înlăturate, faptul că am putut să intru în sala de operaţii (de fapt, o încăpere mizeră), încălţat cu bocancii de afară, fără cea mai mică măsură de precauţie, ligheanele pentru igiena personală a tinerelor mămici. Şi nu numai.
În perioada aceea o colegă de la o televiziune locală a încercat un experiment. A intrat în secţie cu gândul de a face un reportaj despre cât de uşor se poate fura un nou-născut. A găsit "victima", a luat-o în braţe, a ieşit pe hol cu ea dar instinctul i-a spus că mama, plecată la un oarece control, ar fi înnebunit de durere. L-a pus înapoi în pat, cu regretul profesional de a fi ratat un super-reportaj, cu împăcarea de sine că nu a provocat durerea nimănui, cu mirarea şi indignarea că astfel de lucruri se pot petrece.
Nu ne-a cerut nimeni şpagă. Am mai dat câţiva lei în stânga şi în dreapta, pentru a ne asigura că suntem băgaţi în seamă. Per total, cu tot cu atenţia acordată doctoriţei (care nu a cerut şi nu a condiţionat nimic), a fost o naştere ieftină.
Între timp, în Constanţa au apărut două maternităţi particulare. Toţi doctorii buni au plecat din spitalul de stat (acesta e visul tuturor doctorilor pe care îi cunosc, să scape din spitalul judeţean) şi lucrează în aceste clinici private. Diferenţa este năucitoare. Geamurile se închid, nu bat
