Povestea este adevărată şi se petrece în 1859, pe o insulă aflată undeva la graniţa dintre teritoriul Oregon şi Columbia Britanică. Un rezident american vede un porc mare şi negru care se ospăta din cartofii din spatele casei. Americanul pune mâna pe puşcă şi lichidează dobitocul. Este începutul unei confruntări ce va opune nave de război şi mii de soldaţi. Dis-puta va fi rezolvată complet abia în 1872, după un arbitraj internaţional asigurat de Kaiserul Wilhelm I. Din fericire, patrupedul a fost singura victimă a acestui conflict, cunoscut drept Războiul Porcului (Pig War).
În istoria omenirii există asemenea exemple de războaie fără pierderi omeneşti. În 1830 era să izbucnească Războiul Mierii (Honey War), când miliţiile din Iowa i-au izgonit pe agenţii fiscali din Missouri, care confiscaseră nişte stupi dintr-o zonă aflată în dispută. În 1931, între Oklahoma şi Texas s-a petrecut un incident (Bridge War) precipitat de disputa asupra unui pod. În 1958, 1972 şi 1975-1976, între Islanda şi Regatul Unit s-au desfăşurat Războa-iele Codului (Code Wars), iscate de neînţelegerile cu privire la delimitarea zonelor de pescuit. Ocuparea Islandei de către o forţă expediţionară britanică, în 1940, este un alt exemplu de conflict fără pierderi de vieţi omeneşti. Punctul culminant al conflictului a fost atunci când trupele engleze s-au dus la consulul german şi i-au bătut politicos la uşă, arestându-l.
Faptul că aceste conflicte s-au petrecut în timpurile moderne, între comunităţi civilizate, ne arată că există un substrat care explică agresiunea mai profund decât acela al motivelor "pragmatice": un purcel şi câţiva cartofi, nişte taxe de pod sau câteva tone de peşte oceanic.
Acest fond profund, arhetipal, este vizibil în societăţile primitive, care sunt afectate de conflicte endemice. Precum în teoriile clasice ale stării de natură, aceste societăţi sunt, de o
