Ce s-a întâmplat, în ultimii trei-patru ani, încât românii, care păreau obsedaţi de lupta împotriva corupţiei, să fi devenit nu doar indiferenţi, ci făţiş ostili acestei idei? Simplu: şi-au însuşit punctul de vedere al celor implicaţi în jaf, escrocherie şi îmbogăţire pe spinarea statului. Sursa: EVZ

Vă mai aduceţi aminte de veritabila gardă pretoriană convocată de pesedişti ori de câte ori s-a pus problema cercetării unuia de-al lor? Aţi observat cu ce viteză s-a răspândit molima sabotării justiţiei? E mai uşor să ajungi la secretele piramidei lui Keops decât la Ridzi şi Păsat. Nici o diferenţă între comportamentul parlamentarilor, indiferent de culoare politică, şi felul în care, la Craiova, bandele mafiote şi-au demonstrat forţa la înmormântarea unuia din capii locali. Greşesc, e o diferenţă: interlopii olteni aveau măcar curajul să-şi arate, la lumina zilei, chipurile şi chiar armele. Parlamentarii se ascund în spatele "procedurilor", "regulamentelor", "disciplinei de partid" şi "votului secret".

Prin televiziunile aservite, cazurile de presupusă corupţie la vârf au fost prezentate drept abuzuri, răzbunări ale puterii, măsluiri ale justiţiei. Cele mai agresive acuzaţii că justiţia "s-a mutat la televizor" au loc tocmai la televiziuni. Dacă n-ar fi interesate de transformarea fiecărei arestări într-o apocalipsă, televiziunile s-ar rezuma la un simplu anunţ şi nu lear trata ca pe nişte războaie mondiale. Camerele de filmat plasate la fiecare colţ al clădirii poliţiei sau tribunalului, escadrilele volante "acuzatori din oficiu", apărute ca din pământ la orice oră din zi şi din noapte pentru a pune paie pe foc sunt parte a unui flux al manipulării ce lucrează în trei schimburi.

Nu sunt fanul arestărilor preventive, dar nu sunt nici fanul proceselor care durează cu deceniile. Oricât am da-o pe după cireş, ceva e putred în felul admi