Combinatul chimic Colorom Codlea era, pe timpuri, singura întreprindere de coloranţi din centrul Europei. Începând cu anii ׳90, fabrica a început să îşi piardă din prestigiu şi din angajaţi. În 2011, la Codlea nu mai există decât amintirea combinatului, o inimă a oraşului care a încetat să mai bată.

Mamutul industrial a fost deschis în 1938 şi se întindea pe 41 de hectare. Cu aproximativ 2.800 de angajaţi, combinatul producea 50.000 de tone de coloranţi pe lună, majoritatea pentru export. Cunoscuta vopsea de ouă „Galus" era produsă tot la Codlea.

Fabrica de biciclete a murit, bombele au rămas

Demolarea uzinei Tractorul, o rană care nu se vindecă

De pe porţile fabricii mai ieşeau cantităţi impresionante de coloranţi pentru piele, bumbac, lână şi lemn, dar şi antioxidanţi pentru anvelope. Anexele fabricii mai cuprindeau o staţie de epurare microbiologică şi un baraj de captare a apei din Zărneşti. Produsele de la Codlea ajungeau şi în cele mai îndepărtate colţuri al lumii. Coloranţii erau exportaţi în Statele Unite ale Americii, Anglia, Germania sau Pakistan.

Uzina Hidromecanica, ştearsă de pe harta Braşovului

Rulmentul, între năruire şi revendicare

Oraşul Codlea a prins contur şi s-a extins, în mare măsură, datorită combinatului. Primele patru blocuri cu 40 de locuinţe au fost construite pe Câmpul Alb, între anii 1955 şi 1958, pentru muncitorii uzinei Colorom. Între anii 1962 şi 1970, pe drumul spre Braşov, a fost ridicat cartierul Colorom.

Declinul Nitramoniei a scos Făgăraşul de pe harta industriei

Bălării în loc de roşii, la Sere Codlea

Reorganizarea a dus la dispariţie

După Revoluţie, au fost propuse şi aplicate restructurări ale colosului de la Codlea. Numărul angajaţilor a început să scadă exponenţial de-a lungul anilor ce au urmat. Foştii angajaţi spun că scumpirea gazului produsă în ׳97-׳98