Străzile oraşului Benghazi, din nordul Libiei, au fost scăldate în sânge după ce regimul lui Mouammar Ghaddafi a reacţionat cu o violenţă neaşteptată la demonstraţiile împotriva sa; peste 184 de oameni au fost ucişi şi câteva sute răniţi de către lunetişti şi mercenari aduşi să înfrângă revolta populară.
"Acum este prea târziu pentru un dialog. A curs prea mult sânge. Cu cât mai brutală este represiunea, cu atât suntem mai hotărâţi să continuăm protestele. Nu mai avem încredere în regim". Această declaraţie a unui locuitor al oraşului Benghazi reflectă probabil poziţia multor libieni faţă de conducătorii statului.
Deşi Libia este, datorită exportului de petrol, o ţară mai properă decât celelalte state nordafricane, totuşi oamenii sunt nemulţumiţi; bogăţia nu s-a extins în toată ţara, ci s-a concentrat în capitala Tripoli, rata şomajului este de 30%, iar drepturile civile sunt aproape inexistente. Însă când libienii au urmat săptămâna trecută exemplul vecinilor lor egipteni, cerând alegeri libere şi o împărţire mai corectă a resurselor statului, probabil că puţini dintre ei se aşteptau ca regimul lui Ghaddafi să reacţioneze cu o asemenea brutalitate.
Mitraliere împotriva populaţiei
După ce în primele zile forţele de ordine au ucis circa 20 de demonstranţi, cifra morţilor a crescut enorm sâmbătă seară, când în Benghazi a avut loc un adevărat masacru. Lunetişti din trupele de elită au început să tragă de pe acoperişuri şi din elicoptere în demonstranţi, iar trupe de mercenari, cel mai probabil din Ciad şi alte ţări africane, au împuşcat fără discernământ pe oricine li s-a ivit în cale - inclusiv femei şi copii. Spitalele din oraş s-au umplut până la refuz cu răniţi, cei mai mulţi dintre ei fiind loviţi de gloanţe în cap sau piept - ţintele preferate ale lunetiştilor. Oripilate de violenţa cu care au fost atacaţi demonstranţii, unele unităţi de a