Lucrurile s-au produs ca de obicei atunci când se anunţă musafiri. Şeful clanului s-a încruntat la nevastă şi i-a zis: „Fă, măi femeie, un pic de curăţenie prin casă, ce naiba?!". Bombănindu-l din colţul buzei, ea s-a ridicat de lângă vatră şi, trântind un scaun ici, netezind cuvertura sau faţa de masă dincolo, s-a apucat să observe că, oricât ar deretica, într-o magherniţă de toată groaza ca a lor nu se observă nimic. „Lasă caragaţa, fă ce zic! Măcar să se vadă că ne străduim să menţinem curată mizeria noastră de oameni săraci, dar oneşti! Poate pică, de milă, şi ceva mangoţi!", a adăugat omul, mirosind gurile mai multor sticle alăturate, spre a o deosebi pe cea cu tărie de cele cu gaz lampant şi şoricioaică... „Şi scoate, dreacu', javra din casă, fa!", a mai îndemnat-o el, liric. Aşa că l-au repezit pe câinele cel bătrân şi îngrăşat cu coji de mălai în curte, pe zăpadă.

Eu aşa aş povesti ce s-a întâmplat după refuzul integrării României în spaţiul Schengen. Semnalele nu prea erau bune pentru ai noştri, se cuvenea dereticat. Cu atât mai mult cu cât noi şi severe con¬troale internaţionale viitoare se anunţau ca sigure, evidenţiind caracterul insalubru al vieţii noastre publice de acasă. Preşedintele a dat deci semnalul şi, brusc, ca trezită cu ochii cârpiţi, în miez de noapte, lupta anticorupţie a atins noi cote de virulenţă.

Ca peste noapte au început să cadă capete din sistemul vamal, că doar una dintre principalele obiecţii ale Europei comunitare fusese nesiguranţa sistemului de control al frontierelor, unde salariile prea mici îmbie la corupţie. Numai că aici se înşală şi Europa, şi preşedintele, inspiratorul acţiunilor concertate împotriva bestiilor avide de galbeni de prin vămi.

Vămuirea este una dintre cele mai vechi forme de câştig. Între cea practicată de stat sau de dominatorul străin (tot stat, şi acela) şi cea practicată de găştile maf