Posibilitatea apariţiei unui partid nou sau a unor partide noi animă fertil netul.

Ghinea încearcă o apropiere strict tehnică de organizarea unui nou tip de partid, el considerînd că exact organizarea partidelor (modalitatea în care se cotizează, responsabilizarea membrilor etc.) e problema.

Vasile Ernu îi critică abordarea şi re-propune politica din afara politicii:

Crearea unor grupuri care să facă politică în afara politicii de partid. Astăzi, politica reală este în afara partidelor. (Asta nu înseamnă că acest tip de politică înlocuieşte politica de partid.) Însă politica făcută în afara partidelor trebuie să facă presiune mai ales asupra partidelor şi grupurilor centrale ale puterii. Este nevoie de o presiune constantă şi tot mai puternică: de la o presiune discursivă, la proteste de stradă. Respectul şi deschiderea la dialog a Puterii cu cetăţeanul se cîştigă numai prin presiune constantă şi coerentă.

Măruţă subliniază necesitatea unui lider nou pentru un partid nou

Se aşteaptă un lider. Noua structură ar trebui construită de jos în sus şi, în plus, n-ar fi rău ca iniţiativa să răsară în cât mai multe centre. Cu această premisă par a fi de acord atât analiştii, cât şi cititorii care au intervenit pe forumuri – altfel spus, potenţialii “membri”. În acelaşi timp, pare de la sine înţeles că nimic nu se poate întâmpla înainte de chemarea (bineînţeles, revelatoare) a unui lider. Care, însă, nu se grăbeşte să apară.

Am şi eu cîteva observaţii (în cea mai mare parte sînt de acord cu notele lui Vasile Ernu): oricît de tehnic ar privi Cristian Ghinea noul partid, avem de-a face tot cu o specie de escapism. Cînd porneşti de la premiza că tot ce e acum e prost greşeşti automat – e ca filozofiile alea de cîrciumă cu toţi cu “toţi sînt proşti cu excepţia mea şi a prietenilor mei”. Dacă ăsta e punctul tău de start singura soluţie e resemnare