E limpede că nu mai scăpăm de acest nimic. Nimicul zilnic de la televizor, nimicul care ne înconjoară cu un aer important, ca şi cum ne-ar face o favoare. De două săptămâni se caută o regină, un independent şi un şef de partid.

Aş putea face o listă întreagă cu câte tunuri de imagine s-au dat, de câte ori populaţia a fost atenţionată asupra gravităţii problemei şi a rămas doar efectul drobului de sare.

Pe 22 noiembrie 2009, s-a votat un Referendum pentru Parlament unicameral sau bicameral. Până acum, subiectul nu a mai fost reluat, nu s-au organizat dezbateri publice, argumentate ca să ajungem la o concluzie, să luăm o decizie şi să o implementăm. Subiectul a avut doar o valoare electorală şi tot ce e posibil sa fie reluat cu puţin timp înaintea viitoarei campanii. Rezultatul va fi la fel. Electoral şi haotic.

S-a propus reducerea numărului de parlamentari. PNL a introdus legea încă din perioada referendumului. Între timp, proiectul a fost respins prin comisii şi se aşteaptă semn de la stăpânire pentru un nou proiect. Nu problema trebuia rezolvată, ci iniţiatorul contează.

Prin sertare zace proiectul legii electorale, de asemenea important pentru a regla un sistem dereglementat prin modul în care s-a aplicat votul uninominal. Tema va fi abordată în forţă, cel mai probabil înainte cu câteva luni de alegeri. Modul în care politicienii se comportă e asemănător cu pacientul care ajunge la doctor doar în faza finală şi apoi e tulburat că doar i se poate prelungi agonia, dar nu şi evita sfârşitul.

Există teme mult mai importante decât cine va fi la ales în fruntea PDL sau dacă USL se menţine până la finele anului. Cum ar fi structura anului şcolar 2011-2012.

Subiectul nu poate fi ridicat la nivelul unei dezbateri parlamentare, opinia publică – care ar avea pârghii de a participa la decizie mai mult decât în cazul corupţiei din vamă, unde