Prima fotografie din istorie a fost realizată în 1826, de Joseph Nicephore Niepce. Mișcarea soarelui pe parcursul celor opt ore de expunere a făcut ca rezultatul să nu fie cel mai bun. Asociatul lui Niepce, Louis Jacques Mandé Daguerre a perfectat tehnica, reușind să creeze imagini simple pe suport de metal.
Până în 1839 a perfectat un sistem ce presupunea expunerea unei plăci de cupru argintată, developarea imaginii în vapori de mercur și fixarea acesteia în soluție de sare.
În 1855 au fost introduse plăcile fotografice pe bază de colodiu uscat, iar chiar înaintea anului 1900 camere foto erau suficient de mici pentru a fi ținute în mână. Timpii de expunere se micșoraseră semnificativ, așa că, în scurt timp, a apărut și declanșatorul mecanic.
În 1889, George Eastman a folosit pentru prima dată filmul fotografic în locul plăcilor. Camera sa, numită „Kodak”, a fost comercializată din anul 1888. Era dotată cu un film ce permitea 100 de expuneri, iar când acesta se termina camera trebuia trimisă înapoi la fabrică pentru procesarea imaginilor și schimbarea rolei de film. Pentru că ofereau imagini de o calitate superioară, plăcile fotografice au rămas însă populare timp de mai mulți ani.
Pe parcursul secolului 20, tehnologia a avansat rapid în cazul camerelor de fotografiat, devenind un aparat popular și accesibil. În 1913 a apărut prima cameră foto pe 35 mm, iar în 1927 General Electric a introdus blițul cu bec. Din 1935 Kodak a început să fabrice și negative color, iar în 1948 au fost lansate și camerele Polaroid.
Experimentele cu fotografii digitale au început, la Kodak, în 1975, cu 20 de ani înainte ca primul model de acest tip să fie lansat pe piață. Iar până în 1980 au fost lansate și primele camere cu focusare automată. Iar în 1981 Sony a lansat și camera foto electronică, dotată cu un minidisc pentru stocarea imaginilor.
În 19
