Toată suflarea românească vuieşte acum de pe urma descinderilor din vămile României şi este interesată de soarta interlopului Bercea Mondial. Cât o să ţină capul de afiş, o zi două, trei, apoi va apărea altceva. Dar acum asaltul vămii de la Albiţa, după cele de la Siret, Halmeu şi Stamora Moraviţa, pare ca asaltul final al Berlinului de către trupele mareşalilor Jukov şi Rokossovski. La fel şi aventura unui simplu bişniţar analfabet, ajuns mare interlop - asta sună ca un fel de grad universitar, ceva echivalent cu profesor emeritus... -, un anume obscur Anghel ajuns Mondial. Absurdul se uneşte cu ridicolul, mizeria morală cu corupţia, ca modus vivendi. Arestarea - evident cu mascaţi, personaje deja de legendă în ultimii ani, cine ar mai vrea să se facă doctor sau profesor pentru lefuri de mizerie când iată mascaţii ce viaţă spectaculoasă au şi-i vede toată lumea la televizor... - lui Bercea Mondial pentru tentativă de crimă ne aduce aminte de o poveste de acum multe decenii în urmă. O familie de armeni a scăpat din măcelul din Imperiul Otoman -, da, a fost Genocid! - fugind cu vaporul la Odesa. O familie cu capul ei decapitat, la propriu, condusă acum de o femeie cu trei copii, două mătuşi şi o nepoată. La Odesa viaţa nu era simplă, totul era scump după Războiul cel Mare, deja război civil, totul dat peste cap. Cel mai mare dintre copii, un băiat de 19 ani, este şi cel mai descurcăreţ. Viaţa şi nevoile te obligă la multe. Din învârtelile şi ciubucăriile lui - să zicem speculă şi negustoreală cu fel de fel de produse de contrabandă (suntem în 1919) - trăiesc şi ceilalţi. Nu contează cum. Trăiesc. Şi se produce nenorocirea, Agop Krikorian, băiatul cel descurcăreţ, este prins de poliţie. Urma să fie judecat rapid prin procedură de urgenţă - etica bolşevică nu se încurca în prea multe articole de lege - şi trimis la ocnă în Siberia. Dezastru pe capul familiei. Mama