INTERVIU. Profesorul Irinel Popescu (58 de ani), şeful Centrului de Transplant Hepatic Fundeni, a fost cel care a realizat cu succes primul transplant de ficat în România, în anul 2000. În următorii ani, Irinel Popescu a mai făcut peste 150 de transplanturi hepatice şi 1.500 de rezecţii hepatice.

Irinel Popescu a vorbit într-un interviu acordat România liberă despre starea sistemului de sănătate din România în 2011, exodul medicilor tineri dar şi despre "atenţiile" primite de cadrele medicale.

Faceţi o radiografie succintă a stării sănătăţii româneşti la momentul februarie 2011.

I.P.: Sănătatea este în concordanţă cu situaţia generală a României, cu unele minusuri. Dacă analizăm ultimii 20 de ani, observăm că de fiecare dată sănătatea a fost un sector neglijat, unul în care s-a investit puţin, căruia i-au fost alocate resurse sub necesităţi şi care a fost lăsat la urmă atunci când s-au împărţit priorităţile.

Nu este totuşi ilogic să lăsăm sănătatea la urmă?

I.P.: Ne-am obişnuit deja cu ideea. Sănătatea este scoasă în faţă în fiecare campanie electorală, iar pentru orice politician care visează o funcţie de conducere este cel mai important lucru. Din păcate, atunci când se termină campania este unul dintre ultimele domenii la care se gândesc. Când au fost de pus pe foaie priorităţile reale, sănătatea nu a fost printre ele.

În 2011 avem o evoluţie sau un regres, faţă de anii precedenţi, în ceea ce priveşte starea sistemului public de sănătate?

I.P.: Sănătatea este azi un sistem din care pleacă medicii şi asistentele, mai ales cei tineri, pentru o carieră mult mai bună în altă ţară. Dacă pleacă şi doctorii şi asistentele, evident că pleacă şi bolnavii şi până la urmă se crează iluzia unui sistem care nu există şi care nu mai deserveşte pe nimeni, pentru că toată lumea e plecată.

Vă te