"Şi totuşi, Ministerul de Interne nu e ceea ce ar trebui să fie. Oriunde pui degetul apar fapte de corupţie". Am aşteptat multă vreme să aud un demnitar al statului român recunoscând public acest lucru. Toleranţă faţă de grupările mafiote, complicitate între capii ministerului şi liderii sindicali pentru numirile în teritoriu, reformă de faţadă, cu cadre rotite dintr-un post în altul cât să creeze impresia că lucrurile se mişcă. Lucruri extrem de grave, pe care preşedintele Traian Băsescu le-a spus pentru prima dată poliţiştilor, marţi, la şedinţa de bilanţ a MAI pe 2010. O reuniune formal-plicticoasă s-a terminat nu cu tradiţionalele felicitări inter-instituţionale, ci cu dezvelirea unei oglinzi în care mai-marii ministerului să se vadă necosmetizaţi.

Nu cred că cineva poate constesta faptul că Traian Băsescu are dreptate, măcar din punct de vedere logic. Când întreg statul este profund corupt, de ce ar face excepţie Ministerul Administraţiei şi Internelor? Şi atunci, ce l-a determinat pe Băsescu să apese pe zonele nevralgice ale MAI, după ce ani întregi a lăcrimat emoţionat la vederea uniformelor de poliţist? Preşedintele nu poate răspunde că a primit informaţii recente, aşa cum a făcut-o în cazul şpăgii de la vămi. A recunoscut, de altfel, la şedinţa de bilanţ, că nu are probe care să-i susţină acuzaţiile. "Sunt lucruri pe care le ştiu, le ştiţi şi voi", le-a spus el şefilor din MAI.

Întregul discurs al preşedintelui, oricât de bine-intenţionat a fost, nu poate fi lecturat decât în contextul luptei făţise pentru controlul PDL. Logica bătăliei pe care Băsescu o poartă de o jumătate de an cu Vasile Blaga, a ajuns în punctul în care fostul ministru de Interne trebuie demascat ca fiind cel care a tolerat şi chiar patronat corupţia în MAI. Deşi preşedintele n-a mers până la capăt, e foarte greu să nu faci legătura între Blaga şi situaţia descrisă de Băse