- Cultural - nr. 727 / 22 Februarie, 2011 Pentru un teatrolog de-a dreptul indragostit de aceasta profesie este o obisnuinta sa vada spectacole, unul dupa altul, de obicei in festivaluri, dar este si mai incurajator cand acestea sunt aproape zilnice intr-o stagiune cum este a Teatrului National, unde parca se joaca mai multe spectacole decat de obicei. Numai in sfarsitul de saptamana trecut am revazut un Platonov exceptional la sectia maghiara, cu un decor si o energie fabuloasa a interpretilor, dar si a regiei. Am "tras cu ochiul" si la "Puricele in ureche" care, original, a fost programat la ora 17, urmand sa fie reprogramat la ora... 21; o alta comedie spumoasa apartinand sectiei romane de data aceasta, care (re) trezeste spectatorilor nostalgia operei, si care nu seamana deloc cu un "scandal" ca in titlu, cat cu pofta de joc nebuna a actorilor, "Domnisoara Nastastia", a carui regizor Sorin Misiriantu este cel mai profund dintre cei tineri si singurul spectator fidel al colegilor, din pacate. Si, in fine, "Viata lui Helge" care pare mai compact si mai bine inchegat fara anumite scene, dar ar fi bine sa dispara de tot cele grotesti, asupra carora nu mai revin, insa nu au ce cauta pe scena unui teatru, nici macar la circ, avand in vedere grohaieli si "gaze" care injosesc o interpreta care ar fi putut refuza efectiv un rol absolut ...gretos, expresia apartinand chiar cuiva din Teatrul National. Speram ca in premiera care se pregateste o sa o vedem altfel. Despre public, e imbucurator faptul ca la sectia maghiara este tot timpul arhiplin, sectia romana insa nu se poate "lauda" cu aceeasi frecventa, insa intotdeauna a fost asa. Spectacolele sunt foarte bune toate, si ma opresc asupra celor de la sectia romana, fiindca le cunosc mai bine, le-am vazut de doua-trei ori. Avem actori foarte buni, junele prim care a lipsit atat de mult scenei targumuresene fiind incontestab