Regia şi scenografia: Dragoş Galgoţiu.
*** Îngropaţi-mă pe după plintă, Teatrul Bulandra, dramatizare de Yuri Kordonsky, după romanul omonim de Pavel Sanaev. Traducerea: Maşa Dinescu. Distribuţia: Marian Râlea, Mariana Mihuţ, Claudiu Stănescu, Andreea Bibiri, Marius Florea Vizante, Valentin Popescu, Profira Serafim. Scenografia: Nina Brumuşilă. Muzica: George Marcu.
Regia: Yuri Kordonsky
** Casa, de Evgheni Grişkoveţ şi Anna Matison, Teatrul Dramatic Braşov. Traducerea: Bogdan Budeş. Distribuţia: Adrian Titieni, Gabriela Butuc, Letiţia Vlădescu, Virginia Itta Marcu, Dan Săndulescu, Mihai Bica, Gabriel Costea, Marius Cisar, Iulia Popescu, Relu Sireteanu. Scenografia: Cosmin Ardeleanu.
Regia: Cristian Juncu
Viaţa e vis
Temele înalte pe care le cultivă regizorul Dragoş Galgoţiu n-ar trebui să fie doar mofturi filozofarde sau obsesii personale. Fiindcă, iată, recentul spectacol cu Viaţa e vis, după faimoasa dramă spaniolă a lui Calderón de la Barca La vida es sueńo, şi-ar fi putut găsi menirea în contextul cultural maculat pe care-l trăim. Cum se ştie, până să devină subiectul predilect al romanticilor, visul lui Calderón a alimentat barocul, adâncit în meditaţie şi singurătate, pe care Spania deznădăjduită şi decăzută l-a inventat după o glorioasă epocă de ascensiune. E aici un efect de compensare prin evadarea în umbre, în liniştea morţii, pe care doar luxurianţa formelor baroce o putea întreţine, drapând cu strălucirea ei rece sentimentul tragic al vieţii. Dacă ne gândim bine, regizorul spectacolului de la Odeon s-ar fi putut lăsa provocat şi el de asemănarea cu un prezent lipsit de idealuri în care exaltarea sentimentului zădărniciei din Apocalipsă pare a fi o bună consolare. Temele baroce, îngândurarea lor predilectă au servit epocilor lipsite de altitudine filozofică şi sens, aşa încât potriveala era la-ndemână. Mi-ar fi plăcut,