După cum am fost anunţaţi, sistemul bancar a raportat ceva pierderi agregate la sfârşitul anului trecut - cam 70 de milioane de euro. Puţin, raportat la valoarea activelor de 80 de miliarde de euro.
Totuşi, sunt nişte pierderi şi nu profit s-ar putea zice, iar negustoria se ţine din câştiguri. Greşit.
Şi nu e vorba de cei 1,9-2 miliarde euro mai mult sau mai putin "cheltuiţi" pentru provizioane anul trecut, bani care s-ar cam putea ca într-adevăr să fie cheltuieli permanente şi nu numai bani blocaţi temporar cum încă mai speră unele bănci. Este vorba de cele 3,5 procente din de pe acum celebra explicaţie a dobânzilor de peste 10% la euro din România, dată de un şef de bancă străină.
Care, aplicate la cele 22 de miliarde de euro împrumutate de sucursalele băncilor străine de la grupurile-mamă de afară înseamnă 770 de milioane de euro, prima de risc de ţară. Pe an.
Primă care se plăteşte pentru riscurile existente în această ţară atât de plină de neprevăzut. Care riscuri însă sunt deja provizionate şi anume prin cele 1,9-2 miliarde euro menţionate mai sus. Deci benchmark-ul de unde trebuie judecat în mod agregat situaţia de pierdere/câştig a grupurilor bancare ce operează în România sunt cele 770 de milioane de euro, şi nu punctul zero.
Adică abia la pierderi anuale agregate de peste această valoare putem vorbi cu adevărat de pierderi. Altfel, pierderile contabile din România se deduc din prima de risc de ţară, iar grupurile părinte rămân oricum pe plus.
Este evidentă şi ambiţia managementului local de a raporta profit şi de a încasa bonusuri. S-ar putea totuşi spune că cele 3,5 procente sunt plătite de grupurile financiare părinte pentru fondurile împrumutate de la terţi, şi nu sunt bani băgaţi în buzunar. În acest caz, riscul asumat de ele ar fi zero, aşa după cum ar trebui să fie şi asteptările pentru profit. Ceea ce nu e cazul. @N
