E destul să ne gândim că într-un oraş care a dat mari sculptori, dar care continuă să aibă o acută nevoie de statui şi de monumente (după distrugerea postbelică a operelor de referinţă ale Bucureştiului regilor şi al marilor oameni politici burghezi), Galeria Dialog a reuşit în câţiva ani să înalţe busturi lui Mircea Eliade, Nicolae Bălcescu, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, semnate de Vasile Gorduz, Mircea Spătaru, Valentina Boştină, transformând cartierul din jurul străzii Mântuleasa într-o zonă a nostalgiei, evocatoare a unei Românii revolute, plină de farmec şi de valori europene.

Acelaşi farmec, amestecând regretul contemporan cu cioburile de strălucire trecută, a fost recent recreat cu prilejul târgurilor anticarilor, organizate de Galeria Dialog, şi, după 12 ediţii, devenite tradiţionale în parcul din faţa siluetei elansate a Primăriei Sectorului 2, cărţi şi reviste vechi, mai mult decât centenare, porţelanuri rare, nasturi desperecheaţi, mărgele din alte vremuri, sfeşnice de argint, tacâmuri de alpaca, dantele îngălbenite, broşe, poşete de bal, conduri de mătase, tot felul de obiecte ciobite şi strălucitoare, tot ce n-a reuşit să dispară în talciocurile epocii staliniste este etalat cu grijă şi dragoste, ducând imediat gândul la târgurile asemănătoare de la Paris şi Berlin, de la Londra şi Pisa, de la Barcelona şi realizând o integrare europeană sui generis prin nostalgie şi farmec.

Personal am început să frecventez evenimentele culturale organizate de Galeria Dialog după ce în impunătorul hol al primăriei a fost organizată o expoziţie dedicată Memorialului de la Sighet, la care nu s-a precupeţit efortul de a fi aduse şi prototipurile în lemn ale celor 18 figuri din grupul statuar Convoiul sacrificaţilor de Aurel Vlad, monument care, turnat în bronz în curtea interioară a fostei închisori, a devenit imaginea de marcă a Memorialului Victimelor Co