Politologii din intreaga lume jongleaza cu cifre: 1989, 1979, chiar si 1848. Se observa, in ansamblu, trei mari analogii. Unii spun ca in Orientul Apropiat se intampla aceleasi lucruri ca in Europa estica, in 1989, conditii in care presedintele american, Barack Obama, s-ar afla intr-o pozitie similara cu cea a lui Mihail Gorbaciov.
Altii sustin ca totul nu este altceva decat un nou 1979, anul revolutiei iraniene. Primii sunt optimisti, ultimii pesimisti. Exista, insa, si al treilea grup, conform caruia analogia corecta ar fi cu anul 1848 european, scrie Deutsche Welle.
In timpul evenimentelor din 1989, istoricul britanic Timothy Garton a folosit sintagma de "refolution"- un mix intre revolutie si reforma. Daca aplicam metodologia istoricului britanic asupra Egiptului, putem spune ca avem de-a face cu un amalgam de revolutie si lovitura de stat.
Nimeni nu poate spune, cu precizie, cum se va incheia acest proces hibrid. Pentru cei care insista pe analogia cu anul 1989, trebuie amintit ca regimul egiptean de acum si comunitatea comunista est-europeana a anului 1989 sunt radical diferite.
In Egipt, majoritatea populatiei are varsta sub 25 de ani, in timp ce Europa Estica din 1989 era, mai degraba, imbatranita.
De unde atunci aceasta comparatie obsesiva? Cel mai probabil, in strafundul acestei comparatii se ascunde o dorinta care se poate dovedi periculoasa: populatia europeana trebuie sa fie linistita, sa fie asigurata ca revolutiile democratice din zona araba inseamna automat mai multa stabilitate si regimuri prooccidentale.
Aceasta comparatie nu conduce, insa, la asemenea asteptari. Daca ne vom construi asteptarile pe aceasta analogie, dilema de astazi a lui Barack Obama difera radical de cea a lui Ronald Reagan din 1989.
Obama este mai degraba in pozitia lui Gorbaciov din acea perioada
