„Dawn Way“, spectacolul Teatrului Naţional din Iaşi, este o comedie afrimiană originală şi o mostră de nonconformism impus ca reţetă de stil. Regizorul Radu Afrim taie metafora lui Oleg Bogaev în felii de ironie incandescentă. Îşi controlează atent produsul ca să nu alunece în patetic. Uneori, umorul său este supradozat, iar poanta vrea să erupă cu orice preţ. Nu toate gagurile au impact.

Mai mulţi îngeri apar de nicăieri chiar în mijlocul unui drum judeţean înzăpezit şi pustiu, tocmai la timp pentru a fi accidentaţi de nişte şoferi neatenţi. La fel de imprudenţi şi de păcătoşi sunt o soţie şi amantul, doi poliţişti, un deputat şi un bodyguard, un mire şi mireasa lui, un regizor şi un compozitor, un orb şi o oarbă, doi bătrâni şi aşa mai departe.

Îngerii sunt loviţi de TIR, de maşina germană, de maşina poliţiei sau de motocicleta cu ataş. Caii-putere trec în galopul lor peste îngerii lipsiţi de vlagă. Un înger fără sutien cade sub roţile unui Logan.

În piesa dramaturgului rus contemporan Oleg Bogaev, îngerii strigă după ajutor, dar oamenii nu le înţeleg dialectul - şi avem momentul poetic. În viziunea lui Radu Afrim, aceiaşi oameni sunt troglodiţi şi meschini, iar caracterele lor sunt de tot râsul - şi avem momentul de comic amar.

Întâlnirea cu îngerii developează caractere, punându-i pe oameni în situaţii-limită. Unii clachează, alţii au sânge rece. Toţi pică însă testul de umanitate.

Radu Afrim a montat pentru prima oară la Iaşi, iar spectacolul său este viu şi neaşteptat pentru publicul de aici. Poate fi chiar o mică revoluţie în repertoriu. La unele scene se va râde descătuşat. E bine că oamenii văd şi altceva - un spectacol atipic pentru oraşul lor. Afrim îşi continuă expansiunea, cucerind noi teritorii şi consolidându-şi reputaţia în mijlocul publicului său ţintă (17-35 de ani). Umorul lui acolo se lipeşte cel mai bi