Jumătate din statele UE au stabilit plafoane maxime pentru costul creditului, cu scopul de a proteja consumatorii de practicile abuzive din partea finanţatorilor. De cele mai multe ori, plafoanele sunt ajustabile în timp, ţinând cont de evoluţia pieţelor financiare. În România, nu există un plafon maxim pentru costul creditelor acordate populaţiei.

În toate statele membre ale UE, legislaţia interzice cămătăria, prin Codul Civil şi/sau Codul Penal. În general, această practică este văzută ca o încercare de a exploata lipsa de experienţă sau slăbiciunile unei persoane, pentru a obţine un avantaj disproporţionat de mare, arată un studiu recent publicat de Comisia Europeană pe tema restricţiilor privind costul creditelor pentru populaţie.

Şi în România, cămătăria este incriminată, însă penalizările se aplică numai dacă împrumuturile scumpe se acordă de către persoane neautorizate. În cazul finanţatorilor autorizaţi, nu există restricţii de acest fel.

Multe state au dezvoltat acest concept şi au stabilit un cadru legal precis pentru identificarea împrumuturilor scumpe şi pentru interzicerea acestora. Restricţii impuse se aplică inclusiv pentru instituţiile de credit autorizate.

Studiul Comisiei Europene identifică limitări cu privire la costul maxim al creditului în 14 state: Belgia, Franţa, Germania, Estonia, Grecia, Irlanda, Italia, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania. În cele mai multe cazuri, costul maxim al creditului este indexat periodic în funcţie de un reper, cum ar fi rata dobânzii practicate de banca centrală sau nivelul mediu al ratei dobânzii (ori DAE medie) la creditele acordate, conform statisticilor oficiale.

Creditele din România nu ar supravieţui în Franţa

Franţa este una dintre ţările cu o tradiţie îndelungată în folosirea plafoanelor pentru costul maxim al creditelor. Rat