Printr-o decizie arbitrară a autorităţilor medicale din România, şapte copii care suferă de o boală genetică îngrozitoare au fost lăsaţi fără tratament. Pentru a le salva viaţa, părinţii au la îndemână două soluţii: fac rost de cel puţin 250 de mii de dolari, cât costă medicamentele, sau emigrează în alte state, unde tratamentul este plătit de stat.

La vârsta de 1 an şi 9 luni, Edi a ajuns la Spitalul de copii "Louis Ţurcanu" din Timişoara cu o suspiciune de infecţie, având ganglionii măriţi. Medicii i-au palpat abdomenul, au simţit că băiatul are ficatul şi splina foarte tari şi s-au gândit că ar putea fi o boală mult mai gravă. Copilului i s-au luat apoi analize de sânge care au fost trimise la expertiză, la un laborator din Germania, iar diagnosticul preliminar a fost "sindromul Hunter". Pentru confirmare însă ar mai fi fost nevoie şi de alte teste, aşa că tatăl l-a aşezat pe Edi pe bancheta din spate a maşinii şi a plecat până-n poarta laboratorului respectiv din Germania. Bărbatul le-a pus medicilor băieţelul în braţe zicându-le: "L-am adus să-i luaţi cât sânge vreţi, numai să-mi spuneţi sigur ce boală are". În iunie, fiul său avea un dosar de analize gros cât jumătate de DEX, ce demonstra fără putinţă de tăgadă că diagnosticul este "Hunter".

De ce boala "Hunter" provoacă spaima numai la simpla pronunţare a acestui cuvânt?

Pentru a realiza cât de gravă este această boală, puteţi să vă imaginaţi un oraş aflat în apropierea unui vulcan în erupţie iar cenuşa acestuia se depune, în strat tot mai gros, pe fiecare clădire, maşină, centimetru pătrat de asfalt. Cum ar fi ca ninsoarea cu zgură să nu dureze o zi sau două, ci o viaţă întreagă? În cât timp ar fi oraşul paralizat şi în cât timp îngropat cu totul sub cenuşă? Fiecare celulă din organismul unui om bolnav de Hunter este asemenea unui oraş afectat de o erupţie vulcanică. Din cauza unei anomali