Cel mai mare incendiu din istoria modernă a Capitalei a izbucnit la 23 martie 1847, chiar de Paşte. Oficial, flăcările au ucis 15 oameni, alţi zeci au suferit arsuri, iar aproape 2.000 de clădiri au fost făcute scrum. Joaca unui băieţel cu un pistol a provocat un adevărat dezastru: aproape 2.000 de clădiri şi 12 biserici au fost mistuite de flăcări!

Bucureştiul era descris, în secolul al XIX-lea, drept „un oraş în care totul părea să conspire pentru a-l face o pradă uşoară la izbucnirea incendiilor".

Mai citeşte şi:

Prizonierii Marelui Viscol din iarna lui ’54

Scurtă istorie a celor mai devastatoare cutremure

Cutremurul care a schimbat faţa Capitalei

Cum au schimbat comuniştii faţa Bucureştiului

Mai multe hanuri şi biserici au fost făcute praf, în 1704, 1766 şi 1804, însă cel mai aprig incendiu a fost cel din 1847. Documentele istorice consemnează faptul că focul n-a putut fi stins timp de câteva săptămâni, iar vâlvătaia a făcut ca pământul să se răcească abia după încă o săptămână.

Molozul şi resturile dezastrului au făcut să se ridice nivelul terenului cu aproape doi metri faţă de nivelul oraşului. Anton Pann a fost martor ocular al acestui incendiu şi a descris, ulterior, cum a ars un sfert din Capitală, jurnalul său fiind păstrat la Muzeul Naţional al Pompierilor din Bucureşti.

Cum a izbucnit cel mai mare incendiu care a distrus peste 2000 de case din Bucureşti

Pann povesteşte că vâlvătaia a băgat spaima în locuitorii care însă nu s-au pierdut cu firea şi au participat umăr la umăr ca să oprească distrugerile.

Flăcările au fost provocate de joaca nesupravegheată a fiului cluceresei (mare dregător) Zinca Drăgănescu care a descărcat un pistol spre podul plin cu fân al şopronului. Vântul foarte puternic a făcut ca focul să se extindă cu repeziciune în partea de est a oraşului.