Dacă Victor Ponta şi Crin Antonescu şi-au propus să se întoarcă din excursia de la Oradea cu o nouă majoritate parlamentară în buzunar, înseamnă că bat drumul degeaba.

Indiferent cine va câştiga şefia Uniunii, UDMR va rămâne în actuala coaliţie guvernamentală fix atât cât va putea face asta. Dacă nimic neaşteptat nu se va întâmpla între timp, deadline-ul e ziua în care se va anunţa, oficial, rezultatul alegerilor parlamentare din 2012. Atunci de ce se mai duc liderii opoziţiei la Congresul UDMR din 26-27 februarie?

În primul rând, ei ştiu că o relaţie temeinică, bazată pe procente sigure în parlament, trebuie construită în timp. Chiar dacă UDMR va fi şi lunea viitoare în cealaltă tabără, e bine să se restabilească punţile de legătură. Curtoazia nu strică niciodată. Dimpotrivă.

În al doilea rând, vor să-şi transmită mesajul. Ei ştiu că stau atât de prost în Transilvania, încât nu-i de prisos niciun efort de a-şi transmite mesajele în zonele controlate (măcar parţial) de UDMR. Iar Congresul Uniunii e cel mai bun mijloc de a face acest lucru: este evenimentul cu puterea de penetrare cea mai mare.

Fără să creadă într-adevăr că pot schimba semnul UDMR, de la plus PDL la minus PDL, Ponta şi Antonescu au nevoie să arate că "fac totul". Ideea pe care merg: "Punctul de discuţii esenţial cu toată lumea este cum scoatem România din criza actuală", nu legea minorităţilor (Victor Ponta).

Mesajul social (suntem toţi trăitori în România, tuturor ne merge rău, de vină e puterea actuală) e transmis deja, în fel şi chip: "Învăţământul în limba maghiară nu ţine loc de pensii, de salarii, de servicii publice, de şcoli, de spitale, de drumuri", spune Corina Creţu. Acelaşi mesaj îl transmit stângaci (ca să nu zic penibil) doi parlamentari PSD, care au dat publicităţii o scrisoare deschisă. Destinatar: "fratele nostru Attila" (sau