Îmi reprim tentaţia de a scrie despre ţigănia din fotbalul românesc, de la televiziunile româneşti şi, în general, din societatea românească.
Zic doar atât: în vreme ce ei preţuiesc ce le iese pe gură, încât cântecele de pe stadioanele britanice au ajuns celebre în toată lumea şi sunt înregistrate pe discuri, la noi televiziunile zise de sport venerează produsele care ies pe partea opusă. Adevărate scafandriere de hazna. De aceea, şi tribunele româneşti au ajuns să fie populate mai puţin de oameni normali, cât de personaje latriniere.
Pentru cei care iubesc muzica, dar mai puţin fotbalul, iată un film cu celebrul “You’ll never walk alone”, cântat de galeria clubului Liverpool, un mare succes pe disc. Este cântată la începutul şi sfârşitul fiecărui meci, de întregul stadion Anfield, indiferent dacă echipa favorită câştigă sau pierde.
Piesa a fost cântată în anii ’60 de Gerry And The Pacemeakers, care, ca şi Beatles, erau originari din Liverpool şi au fost impresariaţi de acelaşi legendar Brian Epstein. Galeria lui Liverpool a adoptat melodia şi a făcut-o celebră în toată lumea.
Îmi reprim tentaţia de a scrie despre ţigănia din fotbalul românesc, de la televiziunile româneşti şi, în general, din societatea românească.
Zic doar atât: în vreme ce ei preţuiesc ce le iese pe gură, încât cântecele de pe stadioanele britanice au ajuns celebre în toată lumea şi sunt înregistrate pe discuri, la noi televiziunile zise de sport venerează produsele care ies pe partea opusă. Adevărate scafandriere de hazna. De aceea, şi tribunele româneşti au ajuns să fie populate mai puţin de oameni normali, cât de personaje latriniere.
Pentru cei care iubesc muzica, dar mai puţin fotbalul, iată un film cu celebrul “You’ll never walk alone”, cântat de galeria clubului Liverpool, un mare succes pe disc. Este cântată la începutul şi sfârşitul fiecărui
