"Sursele" au zis: preşedintele caută un premier independent/tehnocrat. Şi a început născocirea listelor de potenţiali candidaţi. Noroc că tot "sursele" au rezolvat problema şi mai multe nume s-au rostogolit rapid pe fluxurile media.

În fruntea listei, nimic nou: Mugur Isărescu, guvernator al BNR timp de 20 de ani, fost premier în perioada 1999 - 2000 şi candidat "de serviciu" pentru acest post de fiecare dată când se iveşte vreo criză guvernamentală.

Isărescu împlineşte la vară 62 de ani. Întrebat într-un interviu televizat din ianuarie de ce se încăpăţânează să refuze propunerea de a redeveni premier, a invocat chestiuni legate de vârstă, de o anume vigoare care s-ar cere pentru această poziţie, dar a menţionat şi problema susţinerii politice, având în vedere inclusiv experienţa mandatului de şef al guvernului de la finalul regimului Constantinescu, Isărescu arătându-se marcat de lipsa sprijinului în Parlament pentru Cabinetul pe care îl conducea.

Pe aceeaşi listă, un alt nume care apare deja în mod "reflex" de fiecare dată când "se caută" un premier: Mihai Tănăsescu, 55 de ani, actualul reprezentant al României la FMI. El şi-a făcut un nume ca ministru de finanţe în Cabinetul Adrian Năstase, fiind şi vicepreşedinte al PSD. A intrat în Parlament la sfârşitul lui 2004 ca deputat PSD de Argeş, ajungând preşedinte al Comisiei de buget-finanţe de la Camera Deputaţilor. Treptat el s-a îndepărtat însă de PSD şi s-a apropiat foarte mult de BNR, care l-a şi propulsat în 2007 în funcţia de reprezentant al României la FMI.

Intrarea pe orbita băncii centrale l-a "curăţat" repede de balastul politic. Dacă în primii ani de mandat la FMI avea poziţii critice la adresa guvernului de la Bucureşti pe care de fapt îl reprezenta oficial, având în schimb susţinerea BNR, după încheierea în 2009 a acordului dintre România şi FMI, Tănăsesc