Se verifica inca o data certitudinea indemolabila ca romanul agreeaza jumatatile de masura, caile de mijloc. El ramane tributar ezitarii atunci cand se impune a fi dus pana la capat un proces important, menit sa desparta apele. In decembrie 2006, presedintele Basescu aducea simbolic comunismul in boxa acuzatilor.
El afirma atunci: "Pentru cetatenii Romaniei a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca detinator al adevarului, un regim nascut prin violenta si incheiat tot prin violenta". S-a constituit astfel un act "de jure" si acela neacoperit integral. De facto, ramane cum s-a stabilit inca de la prima descalecare a lui Ion Iliescu pe meleagurile noii Romanii.
Cand condamni o oranduire, pe langa argumentele infatisate, deschizi inevitabil cartea initiativei. Altminteri, totul se rezuma la cuvinte sterpe asternute pe o pancarta cu pretentii morale, vaduvite de continut.
Masinaria comunista a fost gresata sarguincios cu pelteaua vascoasa a delatorilor. CNSAS, dupa ce a trecut prin metamorfoze de personal cu orientari politice mai mult sau mai putin distincte, a reusit partial sa injghebeze un panou cu personaje care au batut palma cu diavolul rosu. Din armata mercenarilor de circumstanta s-au remarcat nume sonore, ce performau la varf, si continua s-o faca, prin diferite domenii.
Am intalnit astfel parlamentari, magistrati, sefi de servicii acoperite, revolutionari, istorici, scriitori, preoti, sportivi, pana si cascadori. Gravitatea culpabilitatii lor nu rezida in sumele banilor incasati ori a beneficiilor trecute in contul social, ci in numarul celor trimisi in beciurile securitatii prin josnica tradare la care s-au dedat. Practic, raul pricinuit de ei nu poate fi cuantificat.
In acelasi discurs de infierare a fostului sistem totalitar, Traian Basescu concluziona: "Putem afirma ca regimul comun
