De dimineaţă m-am sculat, speriat. Se sculase şi ea, drăgălaşa…Nevastă-mea, evident, mai speriată ca mine, când simţi ceva tare, pe sub plapumă. Prostul de mine, adormisem cu sticla de bere în mână şi căzuse, goală, între noi.
Nu vă zic ce reproşuri a mai împroşcat… “În loc să mă goleşti pe mine, goleşti blonda aia!”, „Ţi-am spus că tăria înmoaie, berea slăbeşte, nu întăreşte, că adoarme simţurile, în loc să trezească simţămintele!” N-am mai dorit să o conving de contrariu. E ca şi cum ai încerca să baţi un cui în perete, cu un burete…
La baie, m-am uitat în oglindă şi mi-am stricat ziua! Am început să mă spăl pe dinţi, moment în care m-am întrebat, cum şi când, a putut netrebnicul de copil, să scoată pasta de dinţi din tub şi să introducă pastă de ras! Am evitat până şi cafeaua, ştiind că soacra are damblaua de-a pune sare, în loc de zahăr. Am plecat la serviciu, cu viciul de-a merge pe jos, nu cu două – trei maşini, că mă grăbesc. Cu toate că mijloacele de transport în comun, sunt singurele mijloace de apropiere între oameni… Aglomeraţie era şi la muncă, toată lumea se înghesuia la caserie, să ia cel de-al 13-lea salariu…Normal că n-a fost număr cu noroc! Şefa, ca de obicei, ordinară: m-a dat afară. Javra! Nu i-am mai strigat să iasă, am băgat-o…
Şi, de cum am ajuns acasă, soaţa m-a luat în primire: “Cum ţi-a mers azi?”. I-am spus: “Prost!”. “Asta ştiu! Cum eşti, ştiu. Eu te-ntreb de serviciu…” “Care serviciu?” am mai apucat să adaug. Cum am menţionat şi în titlu, azi mi-a mers totul prost!
Acum, când scriu, se apropie ceasul al doisprezecelea. Sper să tacă odată, azi! Că mâine…
De dimineaţă m-am sculat, speriat. Se sculase şi ea, drăgălaşa…Nevastă-mea, evident, mai speriată ca mine, când simţi ceva tare, pe sub plapumă. Prostul de mine, adormisem cu sticla de bere în mână şi căzuse, goală, între noi.
Nu vă zic ce reproşur
