Credinţa este benefică. Ea aduce sănătate, viaţă lungă, fericire. Un fost necredincios pledează pentru întoarcerea cu faţa spre Dumnezeu.
Tom Knox este un romancier de succes din stirpea lui Dan Brown. Documentându-se pentru noul lui roman, “The Bible Of The Dead”, a cheltuit luni de zile cercetând şi punând faţă în faţă ateismul cu ceea ce el numeşte “ştiinţa credinţei”.
Rămâne şocat de ceea ce descoperă: miracolul credinţei există, mărturiseşte Tom Knox. Şi este măsurabil ştiinţific. Nu contează despre ce fel de credinţă este vorba. Important este să crezi în ceva transcendent, un Dumnezeu care să nu aparţină acestei lumi. Beneficiile sunt imediate.
Sigur că orice credincios practicant, creştin, evreu, musulman, budist, etc.va zâmbi la entuziasmul lui Knox în faţa a ceea ce pentru ei este de domeniul evidenţei. Pentru acest gen de cititori, articolul are rolul de “arac” aducând credinţei lor un sprijin ştiinţific. Pentru atei sau credincioşii “căldicei”, robiţi de cunoaşterea empirică, ştiinţifică, articolul din Daily Mail al lui Tom Knox chiar ar putea fi o revelaţie.
Revelaţia din stradă de la miezul nopţii
Nu sunt un bigot. Dimpotrivă, în adolescenţă am fost ateu. Şi chiar dacă la maturitate am avut un sentiment vag că “ceva trebuie să fie dincolo”, nu am fost niciodată un creştin practicant. Dar ceea ce am descoperit în călătoria mea prin lumea ştiinţei credinţei m-a uimit.
Aventura mea a început cu câţiva ani în urmă, când călătoream prin Utah, zona mormonilor. În timpul primei săptămâni acolo, m-am apropiat de această excentrică religie americană cu un cinism tipic european. I-am ironizat pe mormoni pentru gusturile lor faţă de “lenjeria de templu” (îmbrăcăminte tradiţională care se poartă la slujbă, pe sub costum – n.r.), m-am arătat disperat că nu am unde să beau un capuccino (Mormonii nu au voie
