El, care ţinea poporului discursuri interminabile, a fost nevoit să iasă în zori la televiziunea naţională, ca să contrazică zvonul c-ar fi fugit în Venezuela, la admiratorul său Chavez (ultima vizită la Caracas a făcut-o în septembrie 2009, când şi-a instalat imensul cort în grădina Palatului Miraflores). El, care vorbea ore întregi, înflăcărat, a făcut o declaraţie stinsă, de doar 22 de secunde. Nu din studio, ci de pe scaunul unei maşini, parcată între zidurile unei clădiri semi-ruinate. Uşor aplecat peste portieră, cu o căciulă cu urechi afundată pe cap, ţinea o umbrelă deschisă deasupra capului (deşi clădirea părea acoperită). A spus atât: "Sunt satisfăcut fiindcă am vorbit în faţa tinerilor, în Piaţa Verde, în noaptea asta, dar ploaia a venit mulţumită lui Allah, şi ne prinde bine. Am vrut să clarific pentru ei că sunt în Tripoli, nu în Venezuela. Nu credeţi aceste canale, sunt câini. La revedere". Apoi şi-a închis umbrela. Era imaginea propriei sale fantome - ponosită, vag dezorientată…
Zvonul cu Venezuela e o prostie dacă nu o diversiune. Fratele Conducător nu va pleca din Libia sau, dacă o va face totuşi (ceea ce nu e de crezut), va rămâne în Africa, refugiindu-se la vecinii din Ciad sau din Niger (în sânul juntei militare).
Ploua când Conducătorul Suprem şi-a încheiat spiciul. Plouă la Tripoli şi acum, când scriu. Din cer cade ploaia, din avioanele militare şi din elicoptere se împrăştie gloanţe. Sayf Gaddafi a declarat că nu se trage în mulţime - (miliţiile pro-Gaddafi cutreieră capitala, strigând - inutil - în megafoane să stea lumea în casă) - ci în nişte depozite de muniţii. S-ar putea să aibă pe jumătate dreptate. Regimul se teme că armata ar putea pactiza cu "sabotorii", fapt care, sporadic, se spune că s-ar fi întâmplat deja.
Ambasadorii Libiei în lume demisionează unul câte unul, făcând aproape aceeaşi declaraţie: reprezint popor