The Kings Speech conduce la bursa pariurilor, având în spate nu mai puţin de 12 nominalizări (inclusiv la categoriile cu greutate regie, scenariu, actori) şi deja 5 premii BAFTA. Povestea regelui George al VI-lea al Marii Britanii şi a discursului în care şi-a învins problemele de vorbire şi a îmbărbătat poporul la începutul celui de-al doilea război mondial este expusă pe ecran cu sensibilitate şi umor. Filmul are multe scene memorabile (de la un discurs al regelui pe Wembley, în care fiecare poticneală din vorbire este amplificată sonor, până la contrele dintre monarhul britanic şi logopedul australian care îi tratează bâlbâiala), o imagine de excepţie şi un Colin Firth cu cele mai mari şanse la Oscarul pentru rol principal masculin. La rigoare, să zicem că merită majoritatea nominalizărilor, poate mai puţin pe cea a Helenei Bonham Carter pentru rol secundar feminin, dar este cel mai bun film dintre cele 10 nominalizate? Discutabil.
Cel puţin alte 3 titluri dintre cele nominalizate ar trebui luate serios în calcul. Black Swan, drama unei balerine care caută să atingă perfecţiunea în Lacul lebedelor, nu e uşor de înghiţit, dar are o frumuseţe întunecată şi pe Natalie Portman într-o interpretare greu de caracterizat fără a risca laude în cascadă. The Social Network, dincolo de marele atu al subiectului la modă reţeaua de socializare Facebook , este un film solid al unuia dintre cei mai buni regizori ai momentului (David Fincher) şi poate rămâne în picioare şi peste ani, în ciuda vitezei cu care evoluează lucrurile în mediul online, din care îşi trage esenţa. Şi, nu în ultimul rând, Inception, care a uimit atât prin originalitatea scenariului un bărbat care intră în visele altor oameni pentru a fura informaţii sau pentru a planta idei , cât şi prin efectele speciale.
La fel ca la ediţia precedentă, între cele 10 nominalizări la cel mai bun film
