În ultimii patru ani, între dobânda de referinţă a BNR şi evoluţia principalului indice al Bursei BET-C a existat o corelaţie inversă foarte puternică.
În aceste condiţii, cine ar fi intrat la cumpărare pe Bursă în momentul în care BNR începea să scadă dobânda de referinţă şi ar fi lichidat portofoliul la primul semnal dat de Banca Naţională că-şi schimbă politica monetară în sensul majorării dobânzii se putea feri atât de corecţiile drastice înregistrate de piaţă în 2008 şi prima parte a anului 2009 şi ar fi beneficiat totodată de creşterile puternice de dinainte şi de după declinul suferit de Bursă.
De exemplu, în februarie 2007 BNR a început să reducă dobânda de la 8,75% la 8%, mişcare ce putea fi interpretată ca o oportunitate de intrare pe Bursă. Coincidenţă sau nu, până în vară au urmat creşteri importante pe Bursă. În luna noiembrie 2007, BNR a majorat pentru prima dată dobânda de la 7% la 7,5%, ce reprezenta un semnal de ieşire de pe Bursă. BET-C-ul a pierdut ulterior până în februarie 2009 circa 80% din valoare. În februarie 2009 BNR a început să scadă din nou dobânda-cheie, de la 10,25% la 10% şi indicele BET-C s-a apreciat cu 125% până în luna iunie din 2010, dată la care Banca Centrală s-a oprit din reducerea dobânzilor.
Corelaţia foarte strânsă dintre cei doi indicatori s-a văzut şi recent când BNR a menţinut dobânda de referinţă timp de 10 luni consecutive, iar Bursa a înregistrat în această perioadă doar variaţii minore fără a avea o direcţie clară.
"Cum m-am îmbogăţit pe Bursă"
Cum Banca Naţională nu-şi modifică decât rar politica monetară, în ultimii patru ani dobânda de referinţă schimbându-şi direcţia doar de trei ori, investitorii pot reacţiona din timp la aceste modificări. Dacă începe să majoreze sau să scadă dobânda de referinţă, este probabil că va acţiona în aceeaşi direcţie o bună perioadă de timp.
"C
