Agricultorii spun că proprietarii de depozite le impun când, cui şi la ce preţ să-şi vândă recoltele. Înţelegerile dintre depozitarii din agricultură şi cumpărătorii mari îi costă atât pe fermieri, cât şi pe consumatori.
Agricultura românească pare a fi un lanţ nesfârşit de verigi slabe. Pe lângă faptul că în România nu există suficiente spaţii de depozitare a recoltelor, fermierii se feresc deseori să apeleze la cele existente.
Citiţi şi: Banca Mondială: Preţurile alimentelor cresc la niveluri periculoase
„Atunci când ajungi la depozitar, atitudinea lui este una arogantă. Practic, ei preiau controlul recoltei, decid preţul şi impun condiţii agricultorului - când şi cui să vândă", a declarat Ioan Zamfir, vicepreşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), ieri, la Forumul Naţional de Agricultură. Aceste două motive au făcut ca, şi anul trecut, peste 70% din agricultori să-şi vândă recoltele direct din tarla.
85% din recoltă, vândută la poartă
Iulian Gheorghe, directorul general al Ameropa Grains (companie care furnizează seminţe şi fertilizatori agriculorilor), spune că 70% din producţie s-a vândut la momentul recoltării (între 10 iulie şi 10 august). Potrivit lui Zamfir, procentul este în realitate mai apropiat de 85%. Concret, această practică afectează atât fermierii, care nu pot aştepta momentul oportun pentru a negocia preţul la care vând, dar şi consumatorii.
Orice cost adăugat pe parcusul drumului de la siloz la piaţă sau hipermarketuri se reflectă în preţul final al produsului.
România are o capacitate de depozitare în sectorul agricol de 30 de milioane de tone, însă depozitele sunt învechite, multe dintre ele chiar necorespunzătoare, a declarat la începutul acestei luni Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Faptul că în România nu e
