Impregnată de clişee, sugrumată de profesionalism şi neutralitate, Anturaju şi alte întâmplări resuscita inconştient formule şi comportamente mentale pre-1989, de la antiumanismul teoretic şi servilismul ideologic până la vertijul dimensiunilor şi numerelor mari. Golden Flat&Co. (Ion Bârlădeanu, Ştefan Constantinescu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Alexandru Potecă) face acelaşi lucru, dar în mod conştient. Golden Flat&Co. arată chiar negul comunist de pe nasul societăţii noastre.

Problema expoziţiei nu este însă doar aceea, endemică MNAC-ului, a imposibilităţii de a demasca comunismul din chiar citadela înfloritoare a acestuia, din Casa Poporului. Golden Flat&Co. este o expoziţie scindată. Mai grav, o parte a ei este strict afirmativă la adresa comunismului, pe care îl îmbălsămează duios. Şi este vorba tocmai despre partea propriu-zis artistică. Partea cinematografică - Porumboiu (Pe aripile vinului, Călătorie la oraş, Visul lui Liviu) şi Mungiu (Legenda şoferului de găini, din filmul colectiv Amintiri din epoca de aur) - este doar un reper teoretic. Parcă filmate cu negrul de sub unghiile ce scurmă neîncetat în trecut pentru a scoate la iveală abrutizarea, deruta şi sărăcirea fiinţării de atunci, agonia unei lumi strivite între imperativele strictei supravieţuiri într-un vid uman fără seamăn, filmele respective (cărora li s-ar fi putut adăuga capodopera şi piatra de temelie a genului, Marfa şi banii, unde se aude pentru prima dată strigătul asurzitor al disperării, al neputinţei şi renunţării încuibate în agitaţia goală a descurcăreţilor) sunt contrazise de arta de pe pereţi. Filmele sunt reci, dure, întunecate, anti-nostalgice, aspre. Din contră, instalaţia lui Alexandru Potecă, Golden Flat, este drăguţă, cuminte, daurită. Duzini de obiecte uzate, de toate felurile - de la cuiere la sutiene - sunt frumos, chiar impecabil distribuite pe zeci de metr