Modificările Codului Muncii promovate de guvernul Boc i-au făcut pe sindicalişti să vadă unda verde pentru abuzurile angajatorilor. Reprezentanţii patronatelor sunt împărţiţi: unii susţin proiectul Guvernului, alţii dau dreptate şi sindicatelor.

Modul în care noul Cod al Muncii pare să fi împărţit din nou ţara în clasa patronilor favorizaţi şi clasa muncitorilor călcaţi în picioare nu este tocmai aproape de adevăr. Opoziţia formată din noua alianţă USL (PSD, PNL şi PC) a anunţat că se opune vehement noilor prevederi şi că va depune moţiune de cenzură dacă Guvernul condus de Emil Boc îşi va angaja răspunderea pe acest proiect. Pe aceeaşi poziţie potrivnică se află sindicatele, dar şi o parte a reprezentanţilor patronatelor.

Mărul discordiei: contractul colectiv naţional

Cezar Corâci, preşedintele UGIR-1903, confederaţia patronală a industriei din România, susţine că organizaţia sa este de partea sindicatelor când vine vorba despre desfiinţarea contractelor colective de muncă, dar în rest se bucură, ca şi restul asociaţiilor patronale, de „cadourile Guvernului": introducerea indicatorilor de performanţă în evaluarea angajaţilor, eliminarea sistemului prin care „dura ani de zile să dai afară un om şi tot nu reuşeai" sau posibilitatea angajării unui absolvent pe o perioadă de 6 luni, fără să-i bonifici studiile superioare.

Totuşi, Corâci dă dreptate sindicaliştilor la capitolul desfiinţarea contractelor colective de muncă: „Mie, care am 200 de angajaţi, îmi convine să am un contract colectiv la nivel de ramură. Nu sunt în stare să stau de vorbă cu fiecare muncitor, să-i aflu plusurile şi minusurile". Corâci susţine că, într-o cultură a muncii de tip american, aceste contracte nu îşi au rostul: „Acolo firmele au zeci de angajaţi la direcţia de resurse umane, cu specialişti şi psihologi care evaluează personalul. La noi aşa ceva nu există". Princ