Verigile lipsă din lanţul trofic în lupta anticorupţie sunt aceleaşi: parlamentul şi judecătorii. Doar numele actorilor se schimbă de la o reprezentaţie la alta. Ieri au fost Năstase şi PSD, azi sunt Ridzi, Păsat şi PDL. Parlamentul, în orice combinaţie, rămâne acelaşi zid inexpugnabil. Corupţia fără corupţi are picioarele bine înfipte în instanţe şi în parlament. Din raport în raport, marile dosare îşi aşteaptă sentinţele definitive. Aparent, acesta e repetitiv: DNA îşi face treaba, ANI e pe drumul cel bun, politicienii îşi apără, ca întotdeauna, corupţii şi împiedică anchetele. Şi totuşi, pentru prima oară, raportul are de menţionat şi lucruri aflate în mişcare: revigorarea CSM prin accesul unor oameni noi şi respingerea validării celor aflaţi în conflict cu legea ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale şi campania „şpaga din vamă“. Cu alte cuvinte, racilele rămân aceleaşi, ca şi punctele forte, dar după ani de stagnare în aceşti parametri ceva pare să se urnească.

Şi aici ajungem la punctul fierbinte pe care raportul îl menţionează doar extrem de vag şi printre rânduri. Nu poate să facă altfel. Anticorupţia, ca şi opoziţia feroce la aceasta s-au reactivat sub presiunile făcute de Traian Băsescu. Împotriva propriului partid, a coaliţiei şi chiar a guvernanţilor. Dar, mai ales, împotriva marii uniuni a opoziţiei (în care văd că s-a strecurat prin catacombe şi PRM), care îşi anunţă pe faţă determinarea de a pune pe butuci orice viitoare anchetă. Legea micii reforme are premisele să aducă, într-un timp rezonabil, la sentinţe definitive marile dosare îmbârligate în proceduri şi amânări, CSM poate deveni un factor de descurajare a clientelismului, corupţiei şi inactivităţii premeditate din zona magistraţilor, iar afacerea vămilor, o lovitură mortală dată caracatiţei, arată că DNA, SRI şi DGPI îşi pot uni eforturile atunci când există strategie şi determina