Presa internaţională n-a pierdut nici de data aceasta prilejul de a face trimitere la fostul dictator român Nicolae Ceauşescu atunci când analizează evenimentele din lumea arabă. Megalomania, paranoia şi încăpăţânarea cu care se agaţă de putere sunt identificate drept trăsături comune între Ceauşescu şi vechiul său "pretin", colonelul Muammar Gaddafi, care refuză să accepte că zilele sale în fruntea Marii Jamahirii sunt numărate.
Publicaţia germană Wirtschaftsblatt, preluată de Deutsche Welle, încearcă să desluşească viitorul Libiei, trimiţând la România anului 1989, la izolarea ei şi la regimul fantomatic condus de dictatorul comunist născut la Scorniceşti. Tiranul căzut pradă megalomaniei paranoice "continuă să clădească la castelul său de nisip. Poliţia lui politică, securitatea, îi supraveghează fără pauză pe toţi cetăţenii ţării.
Puţinele încercări de a protesta, precum cele ale minerilor din 1977, sunt înăbuşite în sânge. Tot la violenţă se recurge şi când se răscoală Timişoara. Înainte de a pleca în Iran, tiranul dă ordin să se tragă, nu fără să menţioneze că tulburările ar fi provocate de spioni străini. În limbajul lui Gaddafi, după 20 de ani, ar fi vorba de sionişti" mai scrie ziarul german.
La fel ca în Libia, revoluţia română "a început la periferie, în provincie, prin tradiţie mai ostilă puterii de la centru, înainte de a cuprinde capitala". Nu în ultimul rând, ambii tirani, de la Bucureşti şi Tripoli – mai scrie ziarul – au fost plătiţi de Occident. Primul pentru a-şi lăsa minoritarii să plece. Iar cel dea-l doilea, pentru a nu-i lăsa. "Ceauşescu african" titrează şi publicaţia franceză L'Alsace, care scrie despre "comportamentul adesea caricatural al lui Gaddafi şi violenţa cu care şi-a ţinut sub control poporul", îl fac să semene cu "românul Ceauşescu, înlăturat în urma Revoluţiei din 1989".
P
