Ecranele televizoarelor s-au umplut zilele trecute cu dl Corneliu Vadim Tudor.

Neschimbat şi inconfundabil, cu aceeaşi retorică de purulentă fluiditate datând de la erupţia „României Mari". Contează mai puţin sau deloc elucubraţiile debitate de liderul PRM de unul singur, eventual flancat de fauna sa strânsă din cei codri-ntunecaţi. De astă dată, C.V. Tudor n-a vorbit chiar de capul său, ci a girat, anunţând cutremure politice mai ceva ca prin ţările arabe, semnarea unui protocol de colaborare la nivel judeţean cu organizaţia PSD de Ilfov. Am mai aflat că protocoale similare erau deja în vigoare în Bucureşti, Călăraşi, Hunedoara şi Gorj, iar altele sunt pe ţeavă.

Protocolul de la Ilfov s-ar întinde până la sfârşitul lui 2019 şi, cel puţin în viziunea PRM, ar presupune nu doar o fraternizare cu un scop electoral, sărind de la locale până la (euro)parlamentare şi prezidenţiale, ci şi „conlucrarea" pentru a stopa defrişările ilegale sau „finalizarea" Canalului Dunăre-Bucureşti. Ţinta principală rămâne însă îndepărtarea de la putere a preşedintelui Traian Băsescu şi a PDL. Partea desăvârşit comică a situaţiei se ascunde, fireşte, într-un detaliu: comandanţilor pregătiţi să se arunce în bătălii grozave le lipsesc deocamdată ostaşii. În Ilfov nu e picior de consilier judeţean al PRM şi, în definiţia de o şarmantă inocenţă a lui Robert Negoiţă, preşedintele filialei PSD, „e destul de complicat pentru că în Ilfov nu prea există organizaţie a PRM, dar acest protocol este în ideea că o să apară şi apoi vom colabora".

Încercând să iau în serios un abac căruia îi lipsesc momentan indispensabilele biluţe, cred că PSD bate palma cu PRM mai mult pentru a căsca spre PDL gura spurcată a lui C.V. Tudor. O asemenea analiză nu vede însă copacii din cauza pădurii. PSD face parte dintr-o alianţă ce are toate şansele să câştige detaşat viitoarele scrutine. Omiţând că orice