Inginer de construcţii de prestigiu, a fost singura femeie de pe sanţier când s-a amenajat Piaţa Unirii şi se mândreşte că contribuit şi la realizarea primului reactor de la Cernavodă

Doina Avram a fost singurul copil al unei familii în care tatăl era militar şi îşi dorea tot ce era mai bun pentru copilul său. O vroia medic dar ea s-a răzvrătit şi a ales o meserie destinată bărbaţilor: a ajuns inginer constructor pe şantier.

"Tatăl meu a fost ofiţer în armată şi eu am crescut la Cluj, unde primise tata repartiţie. În anul 1963 am terminat liceul şi toată copilăria mea, mai ales la insistenţele părinţilor, am visat că o să ajung medic", povesteşte Doina Avram.

Întâmplarea a făcut ca adolescenta să afle de la un medic ce înseamnă această meserie, cu toate neajunsurile şi neplăcerile pe care le vedea ea la vremea respectivă.

"La noi în curte locuia o familie, el avocat şi doamna terminase medicina şi primise repartiţie la Juc. Se trezea la prima oră, la 4.00 dimineaţa şi pleca la serviciu. Într-o zi mi-am luat inima în dinţi şi am întrebat-o de ce pleacă aşa de dimineaţă şi mi-a spus că se trezeşte, se duce la gară, ia trenul şi apoi mai mergea şi cu şareta o bucată de drum. Mi-am pus mâinile în cap, şi cu zece zile înainte de admiterea la construcţii am zis că eu la ţară nu mă duc", îşi aminteşte Doina Avram cum s-a năruit visul părinţilor de a ajunge medic.

A căutat să se reorienteze, astfel că şi-a urmat colegii din liceu, alegând o meserie destinată pe vremea aceea băieţilor: Facultatea de Construcţii.

A urmat inevitabilul conflict cu rigurosul său tată, iar urmarea a fost retragerea de la facultate şi angajarea ca desenator la Tehnofrig Cluj. Abia când a realizat că locul acela de muncă nu este pentru ea, s-a decis să dea din nou la facultate.

"M-am decis să dau admitere la facultate la Bucureşti iar tata nu a fost de acord