Multe dintre medicamentele puse pe piaţă în ultimii ani au dus la creşterea indicatorului QALY, ce măsoară calitatea vieţii Nu pleacă niciodată fără să aibă în buzunar cele două cartonaşe pe care sunt trecute cu scris mărunt, de mână, numele doctorilor investigatori care se ocupă de studiul clinic în care şi el este implicat. Sunt notate şi numerele de telefoane la care poate suna, dacă simte că i se face rău. Nu i-a fost greu să se hotărască dacă e bine să se tes­teze pe el medicamente sau nu. Bu­taru Vasile are 56 de ani şi are la activ două infarcturi. "Am un vas de sânge la inimă care este înfundat. Doctoriţa a zis că ar fi ca o ţeavă umplută cu beton", spune bărbatul cu ochi albaştri şi mustaţă încărunţită. Docto­ri­ţa Gherghinescu de la Spitalul Uni­versitar, unde era abonat fidel, l-a luat deoparte şi l-a întrebat ce crede despre testarea medicamentelor pe om. I-a pus apoi în faţă şi câteva file în care erau prezentate detaliat ris­curile, dar şi beneficiile participării la un astfel de studiu. "Mi-a zis să stau să citesc în voie, mi-a explicat că tot ce se face în studiul asta e foarte bine verificat, dar că decizia îmi aparţine. M-am gândit şi am zis că nu am nimic de pierdut". Domnul Andy, cum îi spun prietenii, îşi ia medicamentele şi merge cu rigurozitate la controale. Chiar dacă nu ştie cu adevărat dacă ce pune pe limbă este medicamentul Darapladib sau placebo. "Doctoriţa mi-a explicat că nici măcar ea nu ştie care dintre pacienţii implicaţi în studiu iau medicamentul şi care iau placebo. A zis că nu au voie să ştie", spune bărbatul. Pentru că este mereu controlat de doctoriţă, omul a început să aibă un stil de viaţă "sănătos", zice el, fără grăsimi, fără prăjeli, dar tot cu viciul neschimbat – ţigările –, îşi impune să nu facă cine ştie ce efort şi să spere.

"Dacă eşti în studiu, totul este controlat. Dar în lumea reală, pa­cien­ţii nu se ma