Abundenta oferta a creatorilor de frumos tine de generozitatea unei profesii care presupune dialogul cu tine însuti, dar si cu ceilalti. Când toata lumea vorbeste, este de presupus ca nu mai asculta nimeni. Arta pare, în asemenea circumstante, un fel de terapeutica sociala, o expresie a dorintei vitale de liniste si firesc. Unii se reculeg într-o biserica sau capela, altii într-o expozitie.

Alternativele trimit la ideea de libertate. Sunt de amintit expozitiile de la Centrul Cultural Eminescu din Copou, unde numele poetului a fost evocat cu smerenia cuvenita, iar artistii au facut prin metafore plastice un veritabil elogiu poetului - simbol al literaturii române. Stradaniile pentru asemenea manifestari culturale majore apartin tuturor expozantilor, dar, în special, Ofelia Hutul si Mariea Boz care, cu un devotament de exceptie, si-au onorat misiunea deloc usoara. Atmosfera vernisajului, interesul publicului, calitatea operelor expuse au constituit reperele unei incontestabile reusite, memorabile chiar. Acordarea unor distinctii si, mai ales, a medaliilor Eminescu a generat un moment de mare emotie si de satisfactie, amintind vremurile trecute când artistilor li se confereau astfel de meritate simboluri ale recunostintei. Staruinta organizatorilor a fost rasplatita de numeroasa prezenta prin emotia colectiva ce i-a cuprins simultan pe expozanti si pe cei din public. Recitalul poetic, marcat de sfiala, a fost dovada întelegerii unui act cultural de subtila vibratie afectiva.

Cele trei expozitii la care fac referire a culminat cu Salonul profesorilor de arte vizuale de la Galeriile Dana din strada Cujba. Aici, spatiul generos, prezenta numerosului public, calitatea elevata a exponatelor au predispus la un tip de lectura plastica nuantata si pilduitoare. Ideea de a invita artisti din Suceava sau de la Chisinau s-a dovedit inspirata, asigurând prin