FOTO: revista-galileo.ro
Ion Hobana a murit marţi seară, la Spitalul Colţea din Capitală, după o lungă suferinţă, potrivit unui comunicat remis de fiul scriitorului, Ion Sorin Hobana.
La sfârşitul anului 2009, când se afla în plin lucru la o nouă carte, Ion Hobana a fost diagnosticat cu o boală necruţătoare, cu şanse de supravieţuire între 6 şi 9 luni. A depus eforturi şi, chiar dacă din septembrie 2010 a fost imobilizat la pat, a reuşit să reziste şi să dea gata pentru tipar, în noiembrie, ultima sa lucrare antumă, "Peste o sută şi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică de la origini până la 1900" (Editura Academiei). A avut satisfacţia de a o vedea apărută, ba chiar a trimis câteva exemplare cu autograf prietenilor apropiaţi, apoi, imediat după ce a sărbătorit, pe 25 ianuarie, împlinirea a 80 de ani, starea sa s-a înrăutăţit brusc.
"A fost un bun coleg, un prieten exemplar al scriitorilor şi a consacrat multă energie slujirii breslei literare", se arată pe blogul ASB, care menţionează că "prin dispariţia lui Ion Hobana, literatura română, lumea literară românească şi mişcarea literară SF suferă o grea, ireparabilă pierdere".
Ion Hobana s-a născut pe 25 ianuarie 1931, la Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş. A fost scriitor, ziarist, editor, secretar al Uniunii Scriitorilor. În ultimii ani, el a condus secţia de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, fiind şi membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România.
A publicat cinci volume de versuri pentru copii şi un roman, "Sfârşitul vacanţei", înainte de a se consacra, cu precădere, literaturii SF. Debutul în literatura de gen datează din 1955, cu povestirea "Glasul mării". Au urmat nuvela "Ultimul văl" (1957), volumele de povestiri "Oameni şi stele" (1963), "Un fel de spaţiu" (1988) şi "Timp pentru dragoste" (2009), ve
