Ce s-a întâmplat recent la mănăstirea lui Iustin Pârvu nu este şi nu trebuie interpretat ca un "incident".

Aniversarea cu parfum legionar a călugărului este doar expresia cea mai stridentă a unui fundamentalism ce caracterizează o parte deloc de neglijat a clerului şi a laicilor practicanţi din BOR. Fireşte, nu e indicat să vorbeşti despre funie în casa spânzuratului, dar sunt lucruri care deja ţin de evidenţă.

Mulţi dintre cei ce intrăm regulat în bisericile ortodoxe, dintre cei ce ascultăm predicile preoţilor sau poveţele date sub taina spovedaniei putem realiza profunda neadaptare spirituală a unor preoţi la vremurile actuale. Asta în contrast cu perfecta asimilare a regulilor unui capitalism feroce, în virtutea cărora, cel puţin în unele biserici din Bucureşti, îşi permit să perceapă sume exorbitante pentru serviciile religioase. Dacă simpla observaţie şi interacţiunea cu oamenii Bisericii nu ar fi suficientă, atitudinea Patriarhiei faţă de ce se petrece la Petru Vodă demonstrează cu asupra de măsură cele de mai sus. După abia trei zile de când i s-a cerut un punct de vedere, Patriarhia publică un comunicat, în care evită însă cu îndărătnicie să se pronunţe. În stilul deja consacrat, în duh de ceartă, Patriarhia îi trage de urechi pe jurnaliştii care tratează subiectul şi nu spune de fapt nimic despre problema în sine.

În cazul "Petru Vodă", strategia are un dublu sens. Dintr-un anumit unghi, problema pare chiar favorabilă PF Daniel, care o poate folosi ca armă împotriva mitropolitului de la Iaşi, ÎPS Teofan, care arhipăstoreşte şi ţinutul Neamţului, unde este situată mănăstirea lui Iustin Pârvu. Autonomia eparhială prin care Patriarhia a aruncat în cârca ÎPS Teofan responsabilitatea pentru manifestările legionare de la Petru Vodă nu l-a împiedicat însă pe patriarh, în urmă cu doar câteva luni, să intervină la CNA în defavoarea u