Icoanele meşterului Gheorghe Mun­teanu din Oneşti sunt unice în Ro­mânia şi chiar în lume. El dă viaţă adevăratelor opere de artă, creaţii realizate cu sacrificii care cer o migală mai mare ca cea a unui bijutier, chi­rurg sau ceasornicar. Lucrează cu firele uscate ale grâului ca şi cum ar lu­cra cu aur. Dalta pe care o utilizea­ză este lama. Lucrează în balcon, sub ochii popândăilor şi ai hamsterilor pe care îi creşte cu drag în apartamentul său de bloc: ca în grădina Domnului. Necunoscut ani de-a rândul, face icoane din paie de grâu din 1991. Icoane care, spune el, sunt cu adevărat făcătoare de minuni. "Nu exagerez, dar au fost persoane care mi-au spus că icoanele primite de la mine emană lumină. Alţii au mărtu­risit chiar că atunci când au avut un ne­caz, o supărare au pus mâna pe icoa­nă şi au simţit putere. Şi m-a bu­curat acest lucru".

S-a născut în anul 1952, în satul Frumuşelu din Glăvăneştii Bacăului. A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară în 1978 şi a lucrat până-n 1993 ca inginer zootehnist, ingi­ner şef în agricultură, apoi la Grădina Zoologică şi la Primăria locală, ajun­gând la un moment dat şeful corpului Gardienilor Publici. Pe când se afla în clasa a XI-a şi-a dat seama că ar putea face tablouri din paiele găsite pe câmp. Nu i-a arătat nimeni meseria, ci a învăţat-o singur. "Prima lu­cra­re a fost o moară de vânt şi mi-a ieşit chiar binişor", şi-a amintit meşterul că nu a avut nevoie de cheltuieli mari pentru prima operă. "Aveam şi ta­lent la desen, de mic copil povestea mama că mâzgăleam pereţii cu căr­bune din sobă". Ur­mă­toarele lucrări le-a făcut pentru a o cuceri pe femeia care apoi i-a devenit soţie. "Când a îm­plinit 20 de ani, i-am făcut un ta­blou mare, o vază cu maci, să o cu-ceresc mai uşor". Apoi a "imortali­zat" în operele sale fel de fel de edificii importante. Mai întâi a făcut Palatul Culturii din Iaşi, lucrare pe c