Vorbeam deunăzi cu un prieten despre cum s-or fi simţind în aceste vremuri vameşii care nu au primit niciodată şpagă. Oricât de nemiloşi ar fi unii cu breasla împricinată, trebuie să admitem că există poliţişti de frontieră şi lucrători vamali care nu s-au pretat la fapte de corupţie. Despre unul, căruia i s-a dus vestea printre colegii săi, am auzit eu însumi. Omul ar fi fost trimis, pe banii statului român, să urmeze un MBA (Master of Business Administration) în străinătate, urmând ca la sfârşit să fie avansat în organigrama instituţiei.
Acum să nu râdeţi, dar mi s-a spus că tipul este atât de corect încât nu s-a mai ajuns cu banii şi a fost nevoit să-şi refinanţeze creditul făcut la nu-ştiu-ce bancă.
Dar cum se-ntâmplă la români, după telenovela cu ridicarea vameşilor de către „mascaţi” şi urcarea lor în elicoptere, au apărut o droaie de bancuri. Nu mă pot abţine să nu vă spun măcar unul, pe care-l găsesc de-a dreptul savuros.
Carevasăzică, la „congresul vameşilor” englezul se mândreşte în faţa colegilor că, într-o lună, şi-a luat vilă cu piscină în cel mai bun cartier din Londra. Francezul se laudă şi el că, într-o lună, şi-a luat un castel impresionant pe Valea Loarei. Vine rândul românului care spune că într-o lună şi-a luat BMW, la care toţi ceilalţi se uită cu milă la el. Vameşul român, vizibil deranjat, le spune celorlalţi: „Haideţi băieţi, BMW este totuşi o fabrică măricică, nu!?”
E limpede, astfel de bancuri mai bat câte un cui în sicriul credibilităţii celor care muncesc la punctele de frontieră. Fără a le plânge de milă, vă mărturisesc că, dacă aş fi în locul lor (adică al celor corecţi), mi-ar fi ruşine să ies din casă. Practic, etichetele „corupt”, „mafiot”, „nemernic” au fost lipite straşnic pe uniformele gri ale funcţionarilor în cauză.
Acum însă, haideţi să vedem unde este problema de fond! La vameşi sau la politicieni? Eu c
