Prima pirogravură a realizat-o la şase ani, prima sculptură la 21 ani, tot atunci când termina şi întâiul tablou. Emmanuel Voichiţa, mecanic la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" este artist de când se ştie.

Talentat de mic copil, Emmanuel mărturiseşte că a fost atras de artă de la câţiva ani, „locuind la ţară, nici nu aveam alte posibilităţi ca să-mi ocup timpul liber. Nu era internet, tehnologia nu se dezvoltase într-atât, aşa că făceam navomodelism, dar şi veioze din lemn, suporturi de şerveţele, etajere, ce mai vedeam eu că trebuie prin casă“, ne spune Emmanuel, de profesie lăcătuş-mecanic la Teatrul Naţional Marin Sorescu. Prima lucrare, o pirogravură de care a fost mândru, a realizat-o la vârsta de şase ani. „Era o căprioară pe un câmp. Mai târziu, când am căpătat îndemânare, făceam lucrări mai complicate: flori, peisaje“, explică olteanul, nu fără a recunoaşte că a învăţat acest meşteşug de la fratele său mai mare, „care era priceput la toate“.

Pictează biserici

Copilăria şi-a petrecut-o într-o localitate din Mehedinţi. După finalizarea celor opt clase primare, Emmanuel a plecat la Orşova, unde s-a înscris la Liceul de Marină. „Îmi plăcea să călătoresc, voiam să fiu pe mare, să ajung în locuri cât mai îndepărtate. Ăsta era visul meu de atunci“, spune lăcătuşul. Ghinionul său a fost însă că regimul comunist nu-i permitea să depăşească graniţele ţării, tatăl său fiind miliţian. Astfel că Emmanuel a ajuns la Motru, unde s-a angajat ca electrician, meserie pe care o mai practicase în perioada liceului, pe vapor. În timp ce-şi câştiga traiul din această profesie, se iniţia în tainele sculpturii şi ale picturii. După ce şi-a făcut ucenicia alături de un maestru, Emmanuel şi-a expus lucrările în cadrul expoziţiei „Brâncuşiana 1991“. Avea doar 21 de ani. Câţiva ani mai târziu, era deja specialist în pictura în ulei. „Făceam peisaje, portrete